Pledoarie pentru matematică și pentru… profesorul de matematică
Motto: Matematica și viața sunt într-o corespondență biunivocă.
„Oamenii nu cred că matematica este simplă pentru că nu realizează cât de complicată este viața” spune John von Neumann, la care vine cu completări și Einstein: „Nu te îngrijora prea tare de dificultățile tale cu matematica, te asigur că ale mele sunt și mai mari”.
Matematicianul din neamul Moisilienilor năsăudeni, Grigore Moisil spune: „În viitor, când unul din cinci oameni se va ocupa de știință, atunci – așa cum era cândva cu latina – limba internațională oficială va fi Matematica, numită limba latină a viitorului, care permite accelerarea maximă a circulației ideilor științifice.”
De-a lungul anilor, în activitatea mea de profesor de matematică, am constatat că am acumulat multe amintiri și experiențe, pe care doresc să le prezint cu lux de amănunte despre faptul că matematica se poate transforma într-o frumoasă călătorie, una presărată cu multe realizări, provocări, descoperiri…
Profesorul este acela care trebuie să demonstreze foarte frumos că școala îi pregătește de fapt pe elevi pentru viață, iar matematica și viața sunt într-o corespondență biunivocă…
Se spune că “matematica este muzica rațiunii” și „muzica este aritmetica sunetelor”, dar eu, care am predat la Liceul de Arte Reșița, aș mai completa cu afirmația că: matematica este o simfonie coerentă a infinitului…
Așa să fie oare?… Să fie o linie melodică ce curge în surdină?… Să fie matematica, muzica ce îi invită la „dans” pe micii noștri elevi?!?…
Calitatea actului didactic ține foarte mult de modul în care dirijorul de la catedră susține concertul și de modalitățile prin care dascălii pot crea conexiuni între conținuturile programei școlare de matematică și viață.
Profesorul trebuie să găsească cele mai accesibile căi pentru a le furniza elevilor săi contextele necesare unei optime pregătiri și dezvoltări pentru matematică și viață. Conexiunile prin care partea teoretică, este completată, într-un mod romanțat prin amintirile despre elevii săi și parcursul lor profesional, dovedește că legătura strânsă cu viața reală a matematicii are nenumărate modalități prin care poate fi pusă în valoare.
Matematicianul și poetul român Ion Barbu (Dan Barbilian) afirma, în acest sens că: „Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia”. Amândouă sunt abordări ale lumii înconjurătoare. Numere, unghiuri, formule găsești în ritmuri, în note muzicale, în tot. Ambele sunt roade ale creației libere, în care, ideea de ordine e fundamentală, ambele mobilizează resurse interioare nu foarte diferite. Rațiunea și sensibilitatea nu se exclud, ci se completează reciproc.
Adevăratul dascăl de matematică trebuie să realizeze corespondențe cu realitatea pentru noțiunile teoretice dobândite de elevi, răspunzând astfel unor întrebări care rămân uneori fără răspuns… De ce să învăț ?… Îmi e folositor?… La ce îmi folosește dacă știu asta?…
Dascălul de suflete, profesorul de matematica trebuie să țină permanent cont de aceste aspecte. Nu trebuie să facă din orele de matematică o înșiruire latentă de calcule, pagini interminabile de probleme și exerciții din manuale, culegeri sau Gazeta de matematică, care să transforme elevii în niște copii obosiți, nepregătiți să facă față lumii de afară, și astfel să considere matematica ca o disciplină aridă… Pentru că nu este așa…
Dar profesorul trebuie să dezvolte latura creativă, creativitatea la elevii săi, antrenându-i în conceperea unor probleme de matematică, găsirea altor soluții mai simple, convins fiind că acest exercițiu are un rol nu doar de dragul de a rezolva un item din manualul sau auxiliarul de matematică…
Este un adevăr demonstrat faptul că toți ne întâlnim zi de zi cu matematica, indiferent de disciplina care o predăm sau domeniul în care ne desfășurăm activitatea…
Și atunci, trebuie să ne punem tot mai multe întrebări: Le dovedim noi copiilor de ce este matematica atât de importantă?… Aplicăm la clasă cele mai moderne strategii sau suntem în continuare sclavii metodelor învechite?… Căutăm noi să le dezvoltăm elevilor operațiile gândirii critice?… Acestea sunt câteva întrebări pe care orice dascăl competent și le pune pentru că, nu trebuie să uităm: școala îi pregătește pe elevi pentru viață!…
”Profesorul de matematică din orice colț al țării și de la orice școală, trebuie să fie apostol al specialității sale. Din felul cald și luminos cum își ține lecțiile, din drumul drept și demn pe care îl urmează în viață, trebuie să apară limpede că judecata matematică precisă și sigură, curată ca cristalul, are o înaltă și admirabilă valoare educativă pentru viață.” – spunea cândva renumitul Profesor Gheorghe Țițeica.
Profesorul dintotdeauna a fost și este mai mult decât un apostol al specialității sale… Este matematicianul care cunoaște stările de mister ale actului creator și de trăire lăuntrică întru filosofia și poetica matematică…
Este cunoscut faptul că matematicianul se poate distanța de problemele cotidiene, de realitățile, uneori, strâmbe, care nu educa și, deseori se spune că el mai rămâne și cu capul în nori… Matematicianul are experiența zbaterii într-o mulțime de adevăruri mici și bine ordonate, dar care nu conduc către adevărul căutat, atâta timp cât nu se ”strică” ordinea închisă și opacă pentru noul adevăr căutat, creându-se parțial o dezordine în vederea altei ordini ”mai deschisă”. Există un fapt asemănător, dezvăluit de marele filosof Constantin Noica asupra ”închiderii care se deschide”…
Asumarea plusului de raționalitate al matematicianului în relațiile interumane apare ca o consecință a cunoașterii căilor de blocare a gândirii în iraționalitate. Astfel, adevăratul matematician nu poate să-și însușească doctrina egalității (multilaterale și totalitare) interumane, atâta timp cât el știe că în matematică, egalitatea este un caz particular al inegalității, ea atingându-se și realizându-se sporadic pe terenurile imense ale inegalităților…
În palatul științelor, matematica strălucește ca o regină… Matematica nu are contingență cu minciuna, vulgaritatea, egoismul… Ea este o disciplină intelectuală care dă celor ce o urmăresc – prin precizia formulelor și a expresiilor – discreție, modestie, detașare, măsură în toate, abnegație și sensibilitate…
Profesorul este cel care reușește să insufle elevilor săi, dragostea pentru matematica în pofida ideii că este un ”chin dulce”, dovadă fiind rezultatele obținute de atâtea generații în domeniul matematicii și nu numai… Mai mult, realizările elevilor săi în viață dovedesc că matematica este o simfonie coerentă a infinitului, iar modelele pe care le oferă își au corespondență, de cele mai multe ori, în viața lor.
Acest fapt îl realizează profesorul care folosește metode eficiente în predare, atractive în predarea mai ales a elementelor de geometrie și nu numai, metode care să antreneze mintea elevului, să dezvolte raționamentul, gândirea analitică, să genereze caractere practice, abilitatea de a gândi, de a promova înțelepciunea, gândirea investigatoare, creatoare, o apropiere de necunoscut printr-un modest stil de cercetare. Metodele participative folosite cu mijloace proprii pot contribui la dezvoltarea personalității elevilor nu numai sub aspect intelectual, ci și sub aspect estetic și moral, motiv pentru care matematica se completează foarte bine cu alte discipline: literatura, muzica, arta, științele naturii.
„Matematica a pătruns ca aerul în toate domeniile vieții moderne, iar viitorul depinde de matematică”, după cum foarte bine spunea matematicianul Grigore Moisil.
Matematica ne demonstrează astfel, cât se poate de subtil că adevărul curat, adevărul drept, adevărul luminos, a fost îndreptarul vieții lor. Este adevărat că adevărurile matematice sunt nude, clare până la ariditate, întrucât ni se relevă în haine de lucru, fără a avea nevoie de alte haine de sărbătoare, ele fiind însăși ”Sărbătoarea”…
Nu putem fi stăpânii adevărului atâta timp cât el nu ne stăpânește pe noi, existând astfel o directă proporționalitate între supunerea la adevăr și stăpânirea acestuia. Mediul de viață al adevărului nu este decât libertatea, iar matematicianul cunoaște o mare teoremă a matematicii: ”Libertatea este adevărată, dacă și numai dacă adevărul este liber”.
In plus, matematicianul este acela care își asumă plusul de raționalitate (tocmai ca o consecință), întrucât el cunoaște nemărginirea necunoscutului în zbaterea lui de descifrare a raționalului pe întinderile iraționale.
O privire în matematica școlară trebuie să fie o privire avizată care să atragă privirile multora, asupra ei, ca asupra unui model de urmat care încununează strădania și experiența profesională a fiecărui profesor pentru a transmite elevilor adevărul că învățarea matematicii nu este utilă doar pentru promovarea examenelor, ci și pentru a înțelege lumea în complexitatea ei, care ar trebui să înlăture frica, iar „ura” față de acest obiect să fie înlocuită cu integrarea bucuriei, fiindcă oriunde privim în jurul nostru găsim dovezi palpabile ale prezenței matematicii în viața noastră de zi cu zi ca o muzică a rațiunii, ca o limbă universală, o știință și un simbol al egalității care nu există decât în matematică.
A consemnat,
Prof. Tudor DEACONU
Notă: Materialul de mai sus este dedicat memoriei prietenului și colegului meu de facultate, Prof. Gheorghe Giurgiu din Dej – județul Cluj, care m-a rugat să-i fac o prezentare a cărții sale: Privire în matematica școlară, carte care a apărut în anul 2022 la Cluj Napoca.
Vie să-i fie amintirea și veșnică pomenirea lui întru’ neuitare…
Publicația on-line eParadigme.ro este independentă, apolitică și echidistantă, oferind dreptul la replică în condițiile respectării legislației. Oferim posibilitatea de a publica gratuit articole jurnalistice și cărți online prin editura proprie. Dacă vrei să contribui cu un articol sau o lucrare, nu ezita să te alături comunității noastre, să ne contactezi și să îți împărtășești ideile !
