Astronomii NASA au descoperit  un „monstru cosmic” în Universul Timpuriu

Un „gurmand cosmic” din universul timpuriu ”fură” acum lumina reflectoarelor: o gaură neagră supermasivă, botezată LID-568, își dezvăluie natura neobișnuită. Descoperită cu ajutorul telescopului spațial James Webb și a Observatorului de raze X Chandra, LID-568 se află în centrul unei galaxii pitice, la doar 1,5 miliarde de ani după Big Bang. Ea absoarbe materia din jur la o rată care sfidează toate teoriile științifice omenești actuale: de 40 de ori peste limita cunoscută drept limita Eddington.

Ce face această descoperire atât de importantă?

În primul rând, LID-568 ar putea să ne ofere răspunsuri esențiale la întrebări despre cum au crescut atât de repede găurile negre supermasive în universul timpuriu. Această descoperire sugerează că astfel de fenomene cosmice pot crește enorm într-un interval scurt, prin episoade de alimentare extremă.

Tehnologia din spatele descoperirii

James Webb, cu capacitatea sa de a detecta lumina infraroșie din cele mai îndepărtate colțuri ale universului, și Chandra, specializat în raze X de înaltă energie, au colaborat pentru a identifica acest obiect cosmic rar. Razele X emise de materia care cade în gaura neagră au fost un semn clar al activității extreme. Webb a confirmat natura sa unică prin analiza detaliată a luminii infraroșii provenite din galaxie.

Cum s-a format LID-568?

O întrebare fundamentală este dacă găurile negre supermasive, precum LID-568, au apărut din „semințe ușoare” (moartea primelor stele) sau din „semințe grele” (prăbușirea directă a unor nori de gaz masivi). Indiferent de originea lor, acest obiect demonstrează că un singur episod intens de acumulare de materie poate transforma o gaură neagră mică într-un gigant.

O parte semnificativă a creșterii în masă poate avea loc în timpul unui singur episod de hrănire rapidă, indiferent dacă gaura neagră provine dintr-o sămânță ușoară sau grea”, a spus astronomul International Gemini Observatory/NSF NOIRLab Hyewon Suh, care a condus. echipa de cercetare.

Legătura dintre știință și divinitate

Această descoperire fascinantă nu este doar o realizare științifică, ci și o dovadă a ordinii și complexității universului, care nu pot fi considerate simple accidente. Asemenea „monștri cosmici” sunt un semn că universul, de la începuturile sale, a fost structurat cu o armonie desăvârșită. Pentru noi, această ordine nu poate fi decât opera unui Creator. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa infinită, a organizat totul astfel încât să putem contempla frumusețea și misterul creației Sale.

De ce contează aceste descoperiri?

Înțelegerea găurilor negre și a universului timpuriu ne ajută să descifrăm misterul originilor noastre. Ele influențează formarea stelelor și galaxiilor, arătându-ne că universul a fost organizat de la început în jurul unor principii clare. Descoperirea lui LID-568 deschide noi direcții de cercetare, dar ne aduce și mai aproape de o revelație spirituală: universul, în toată vastitatea sa, este un martor tăcut al puterii și măreției lui Dumnezeu.

Informații utile:

Marshall Space Flight Center al NASA gestionează programul Chandra. Centrul de raze X Chandra al Observatorului de Astrofizică Smithsonian controlează operațiunile științifice din Cambridge, Massachusetts și operațiunile de zbor din Burlington, Massachusetts.

Telescopul spațial James Webb este cel mai important observator al științelor spațiale din lume. Webb rezolvă misterele sistemului nostru solar, privind dincolo de lumi îndepărtate din jurul altor stele și cercetează structurile și originile misterioase ale universului nostru și locul nostru în el. Webb este un program internațional condus de NASA cu partenerii săi, ESA (Agenția Spațială Europeană) și CSA (Agenția Spațială Canadiană).

Ce este limita Eddington?

Limita Eddington reprezintă o barieră teoretică stabilită de echilibrul dintre gravitația care atrage materia spre o gaură neagră și presiunea radiațiilor generate de această materie, care împinge materia spre exterior. În esență, este viteza maximă cu care o gaură neagră poate „mânca” materie fără a destabiliza acest echilibru. LID-568 a reușit să depășească această limită de 40 de ori, ceea ce indică procese necunoscute care au permis un asemenea „festin cosmic” la scurt timp după formarea Universului. Oare condițiile din universul timpuriu sunt diferite față de cele din prezent?

Ce este universul timpuriu?

Universul timpuriu este perioada care a început imediat după Big Bang, „nașterea” Universului, acum 13,8 miliarde de ani. În această eră, materia și energia abia începuseră să se organizeze. Stelele, galaxiile și găurile negre erau în fazele incipiente de formare. LID-568, descoperită acum, a existat la doar 1,5 miliarde de ani după Big Bang – o perioadă foarte scurtă pe scara cosmică – ceea ce o face o descoperire remarcabilă.

Ce este o gaură neagră?

O gaură neagră este o regiune din spațiu unde gravitația este atât de puternică încât nimic, nici măcar lumina, nu poate scăpa din ea. Se formează de obicei din prăbușirea stelelor masive, dar există și găuri negre supermasive, mult mai mari, care se află în centrul galaxiilor, inclusiv în Calea Lactee.

LID-568 este una dintre aceste găuri negre supermasive, dar are o caracteristică aparte: crește într-un ritm care sfidează toate limitele teoretice.

Ce este teoria echilibrului gravitațional?

Teoria echilibrului gravitațional, sau limita Eddington, stabilește o regulă simplă: există o cantitate maximă de materie pe care o gaură neagră o poate „mânca” fără să fie destabilizată. Materia care cade în gaura neagră generează căldură și radiații care exercită o presiune spre exterior. Această presiune echilibrează forța gravitațională spre interior.

LID-568 sfidează această limită, hrănindu-se de 40 de ori mai rapid decât se credea posibil, ceea ce ridică multe semne de întrebare pentru oamenii de știință. Cum reușește? Este universul timpuriu mai „îngăduitor” cu astfel de excese?

În loc de concluzie

LID-568 nu este doar o gaură neagră, ci o poartă către trecutul cosmic, un mister care sfidează teoriile cunoscute și o dovadă a faptului că știința și credința se pot întâlni în contemplarea creației. Cu telescoape precum James Webb și Chandra, vom continua să descoperim mai multe despre aceste enigme ale universului, iar fiecare răspuns va conduce inevitabil la noi întrebări – atât științifice, cât și spirituale.

Descoperirile astronomice continuă să ne uimească și să ne apropie de înțelegerea misterelor Universului și a lui Dumnezeu !

Pentru mai multe informații, vizitați:

Acest articol este bazat pe newsletter  NASA (Chandra)

Leave a Comment

Scroll to Top