Literatura este ca un ecou al sufletului nostru, ca o oglindă în care se reflectă emoțiile crude ale existenței umane. De cele mai multe ori, printre paginile cărților, descoperim nu doar o intrigă bine construită, ci o fărâmă din noi înșine, o trăire nespusă pe care nu am îndrăzni să o punem în cuvinte. Cartea ”Atunci când pădurea moare …”, semnată de Flori Grozavu și publicată în anul 2024 la Editura eParadigme, este o astfel de carte: o elegie a prieteniei, o meditație asupra despărțirilor și un testament al curajului de a lăsa în urmă ceea ce nu mai poate fi salvat.
Într-un limbaj cu rezonanțe aproape mistice, autoarea brodează pe pânza literaturii o poveste care nu este doar despre o pădure ce își pierde culorile sau despre două ființe ce aleg drumuri diferite, ci este despre însăși fragilitatea relațiilor umane. În aceste pagini, cuvintele devin păsări migratoare, purtând în aripile lor nostalgia unui timp apus, iar tăcerea devine o pădure moartă, în care ecoul unor sentimente neîmpărtășite încă mai tremură, sfidând uitarea.
O carte care nu doar că se citește, ci se simte. O poveste ce nu doar că se trăiește, ci își caută loc în propriile noastre amintiri. O poveste care te duce către o întrebare nerostită: Atunci când pădurea moare … ce rămâne?
O metaforă despre relațiile umane
La prima vedere, cartea ”Atunci când pădurea moare …” pare o simplă poveste despre două personaje, o pasăre și o vulpe, unite de o prietenie specială. Însă, dincolo de această alegorie, autoarea ne oferă o reflecție emoționantă asupra naturii fragile a relațiilor umane, a felului în care drumurile noastre, oricât de strâns legate ar fi la început, pot ajunge să se despartă în mod inevitabil.
Întâlnirea celor două personaje este marcată de o energie pură, inocentă, o bucurie a descoperirii reciproce: ”Se cunoscuseră într-o zi însorită când pădurea era plină de culori vii și sunete fericite. Doi puiuți gingași ai primăverii. Pasărea aterizase pe o ramură, iar vulpea, curioasă, își ridicase botul spre ea, cercetând-o cu ochi scânteietori. Așa începuse totul.”
Pe măsură ce timpul trece, relația lor se transformă, iar diferențele dintre ele devin tot mai evidente. Pasărea simte chemarea necunoscutului, dorința de a explora dincolo de hotarele pădurii, în timp ce vulpea rămâne ancorată în siguranța familiarului. Această tensiune între dorința de libertate și frica de schimbare devine punctul de cotitură al poveștii: „nu vreau să te pierd, dar simt că trebuie să plec… călătoria mea mă cheamă.”
Vulpea, însă, ezită să o urmeze, iar această neputință de a înfrunta necunoscutul creează o ruptură dureroasă între ele.
Un stil de scriere puternic și atipic
Un aspect distinctiv al cărții este scrierea predominant cu majuscule, o alegere stilistică neobișnuită, dar extrem de eficientă în a transmite o emoție intensă, aproape viscerală. Acest efect vizual face ca fiecare propoziție să pară un strigăt interior, o confesiune brutală a personajelor, amplificând impactul fiecărui cuvânt.
Flori Grozavu nu doar povestește, ci construiește un univers liric, încărcat de metafore, imagini poetice și repetiții ritmice, care conferă un aer aproape mitologic narațiunii. Pădurea nu este doar un decor, ci devine un simbol al timpului care trece, al amintirilor care se sting și al temerilor care ne țin pe loc.
De exemplu, momentul în care pasărea pleacă este descris cu o melancolie sfâșietoare: „Cu o aripă de lumină rămasă în suflet, pasărea plecă, lăsând în urmă o liniște apăsătoare. Vulpea, rămânând singură în întuneric, simți cum toată durerea și regretele care o copleșiseră până atunci o înghițeau, încet, ca o mare adâncă”
Această frază scurtă, tăioasă, ilustrează nu doar un moment de despărțire, ci și golul emoțional pe care îl lasă în urmă o relație care se destramă.
Un mesaj profund despre viață și alegeri
Mai presus de toate, cartea ”Atunci când pădurea moare …” este o meditație asupra fricii de schimbare și asupra consecințelor pe care le poate avea asupra relațiilor noastre.
Vulpea, prinsă în propriile incertitudini, se închide în sine, lăsând tăcerea să devină zidul dintre ea și pasăre. Aceasta din urmă, deși plină de dorință și speranță, nu poate lupta singură împotriva acestei tăceri sufocante: ” Cum ești?” întreba vulpea uneori, în zori, în speranța că pasărea va răspunde. Dar în acea liniște, doar ecoul cuvintelor se întorceau la urechile ei, ca o amintire dureroasă. Și strigătul îi era stins, așa că putea a-l auzi doar ea.”
Finalul cărții este deschis și încărcat de ambiguitate. Oare vulpea va învăța vreodată să își învingă temerile? Oare pasărea se va întoarce? Autoarea nu oferă răspunsuri clare, ci lasă cititorul să mediteze asupra propriilor experiențe.
Mesajul cărții este unul profund: dacă ne temem prea mult să simțim, dacă alegem să ne ascundem în loc să înfruntăm realitatea, riscăm să pierdem ceea ce contează cu adevărat.
Merită citită?
Cartea ”Atunci când pădurea moare …” nu este doar o poveste despre o prietenie pierdută. Este o alegorie emoționantă despre curaj, regret și dorința de a înțelege ceea ce, uneori, este imposibil de înțeles.
Deci, dacă ești în căutarea unei cărți care să te facă să simți și să reflectezi, care să îți amintească de relațiile din viața ta, de oamenii pe care i-ai pierdut sau de cei pe care încă îi porți în suflet, atunci această carte îți va rămâne cu siguranță în inimă. Citim o poveste despre despărțiri, dar și despre regăsiri. Despre frici, dar și despre speranță. O carte care merită citită.
Despre autor – Flori Grozavu
Flori Grozavu este un om dedicat educației și comunității. Înainte de toate, este mamă a doi băieți și soția unui om care o susține necondiționat în toate proiectele sale. Cu o carieră impresionantă în educație, profesor din 2003, a acumulat o vastă experiență în mediul preșcolar și primar, atât în zone urbane, cât și rurale.
Absolventă a unui masterat în „Mentorat în Educație” la Facultatea de Științele Educației din cadrul Universității București, Flori Grozavu și-a îmbogățit parcursul academic cu studii în Psihologie, Geografie și Istorie. În prezent, își continuă formarea printr-un program de masterat în Leadership și Management la o universitate internațională, consolidându-și astfel expertiza în domeniul educației.
Pe lângă activitatea didactică, Flori este un lider activ în comunitatea din județul Călărași în cadrul Super Teach, o inițiativă care promovează transformarea educației prin mentalitate deschisă și inovație. A fost ambasador Narada și Aspire Teachers, implicându-se activ în proiecte care susțin elevii și profesorii din România. De asemenea, a fost membru al Federației Naționale a Părinților, participând la grupuri de lucru dedicate îmbunătățirii sistemului educațional.
Ca președinte al Asociației Paradigme Educaționale, filiala Călărași, Flori Grozavu desfășoară numeroase programe educaționale la nivel local, promovând un învățământ modern, incluziv și centrat pe nevoile reale ale elevilor și profesorilor.
Prin cartea sa ”Atunci când pădurea moare …”, Flori reușește să aducă în literatură aceeași sensibilitate și implicare pe care le manifestă și în educație. Stilul său liric, profund emoțional, reflectă preocuparea sa pentru relațiile umane, dezvoltarea personală și impactul alegerilor noastre asupra celor din jur.