Sunt profesor. Văd educația ca pe un elev silitor: competent, implicat, responsabil. Un elev care nu cere nimic din ce nu oferă: respect, încredere, evoluție prin muncă. Așa ar trebui să fie și școala: un spațiu sigur pentru minte, caracter și suflet.
Dar când în școală intră politica, atmosfera se schimbă brusc. Politica este ca un elev agitat, imprevizibil, indisciplinat, agitat, arțăgos, care răcnește când nu-i convine ceva și care forțează oricând spre a-și impune propriile reguli, pentru îndeplinirea obiectivelor personale și egoiste, reguli imorale. Ea este gata să interpreteze regulile generale numai și numai din perspectivă personală, mereu pregătită să ocupe locul care îi convine, chiar dacă nu învață niciodată nimic și nici nu-i place școala.
În școală nu e loc pentru așa ceva. Educația și politica nu pot sta în aceeași bancă. Nu pot fi colegi. Pentru că unul este simbolul evoluției graduale prin muncă, disciplină, asumare, pe când celălalt reprezintă viclenia, individualismul și efectul puterii prost înțelese. Unul reprezintă creșterea și pregătirea profesională, celălalt înseamnă controlul și involuția socială. Unul înseamnă viitor, celălalt interese personale și de moment.
V-ați dat deja seama! Eu sunt adepta depolitizării școlilor din România! Doresc cu ardoare ca școala să fie numai și numai despre învățare și despre a învăța cum să înveți, cum să te dezvolți, cum să-ți transformi fiecare minus în plus. După cum spunea și domnului ministru, politica nu are ce căuta în școală!!! De ce? Pentru că poveste mea sigur este povestea trăită și de alți directori competenți din țara noastră iubită și scumpă …
Ce se întâmplă când politica intră în școală?
Vă spun din experiență. În octombrie 2022, am promovat concursul pentru a ocupa postul de director al unei școli din județul meu, în urma unei competiții legale, care mi-a oferit șansa de a demonstra competențele profesionale. Pe 25 octombrie, în același an, când am mers la primarul localității, pentru a semna contractul administrativ-financiar, efectiv am fost agresată fizic: apucată de gât și împinsă în holul instituției. Motivul? Nu eram eu „aleasa” lui. Deja avusesem curajul să rezist la presiunile lui din trecut, când încercase să mă lege de conturi sociale false, care exprimau nemulțumirea despre conducerea școlii sau să mă trimită la comisia de disciplină pentru că, în timpul liber, mi-am susținut soțul în campanie, pentru a ocupa postul de primar al localității.
Am fost amenințată că voi fi „scoasă din învățământ” doar pentru că nu organizam activități extrașcolare pe gustul lui sau pentru că refuzam să fiu un pion politic într-o instituție de învățământ, deși sunt autoare de auxiliare pentru învățământul preșcolar avizate chiar de Ministerul Educației.
De aceea, am rămas marcată să văd că în politică antipatia se măsoară în urlete, intimidări, amenințări și abuz fizic.
Abuzul nu s-a oprit acolo
În 2024, anul campaniei electorale, lucrurile au degenerat. S-a trimis o comisie de la primărie care să caute nereguli în cheltuielile școlii. Au urmat presiuni pentru a obține autorizații, solicitări verbale și scrise de a renunța la funcția obținută prin concurs, atacuri în emisiuni locale în care mi se punea la îndoială profesionalismul și competența demonstrată.
Am sesizat ISJ, Prefectura, Ministerul. În loc de sprijin, am primit o evaluare “BINE”, chiar de ziua mea. După contestație – s-a corectat. Dar mesajul era clar: dacă nu ești de partea cui trebuie, nu contează cât de bine îți faci treaba.
Și cum se încheie acest „joc de putere”?
În februarie 2025, s-a decis că școala pe care o conduc, din localitatea reședință de comună, își pierde personalitatea juridică și este absorbită de cealaltă școală din comună – condusă de un director care, coincidență sau nu, e consilier local și coleg de partid cu primarul.
Am reacționat trimițând sesizări la ISJ, la Prefectură, la Minister privind presiunile, indimidările și abuzul în serviciu pe care îl exercită domnul primar. În schimb, ISJ-ul a lucrat rapid pe linie politică: în septembrie, chiar de ziua mea, mi-a fost evaluată activitatea de manager. Două săptămâni mai târziu, de ziua mamei mele, mi s-a transmis calificativul anual: BINE. După contestație am primit calificativul maxim. Între timp se vehicula în spațiul local faptul că se urmărește unirea celor două școli cu persoanlitate juridică din comună. În decembrie s-a înțeles că primarul a propus în Consiliul Local ca școala pe care o conduc să rămână fără personalitate juridică. Chiar dacă la această școală sunt înscriși în jur de 400 de elevi, există infrastructură suficientă și modernă (suntem beneficiari ai programului de dotarea cu mobilier și echipamente digitale, dar și ai programului PNRAS). Motivele invocate au fost: rezultate slabe la EN VIII, faptul că eu am obținut o notă mai mică la concursul pentru directori decât celălalt director, că am o vechime mai mică decât respectivul. Astfel, în februarie am primit Hotărâre ISJ pe baza Ordinului de ministru prin care suntem înștiințați că din toamna acestui an școala pe care o conduc, cea din localitatea reședință de comună, este absorbită de o altă școala, condusă de un bărbat, cu o notă mai mare la concursul de director, cu o vechime mai mare în domeniul managementului școlar, consilier local, coleg de partid cu domnul primar. Ca povestea să fie mai plăcută, consilieri locali din partea aceluiași partid sunt și patru colegi de ai mei, care au votat în Consiliul Local pentru pierderea personalității juridice a școlii unde lucrează. Mi-a plăcut explicația invocată de ei: după eliminarea mea, școala (pe care o conduc acum) își poate recâștiga persoanlitatea juridică din anul școlar 2026-2027. Poate exista o dovadă mai clară că politica nu poate sta în aceeași bancă cu educația? Că cei doi ”elevi” nu pot fi colegi de bancă pentru că fiecare are viziunea și direcția lui de acțiune și propagare?
Cât mai tolerăm acest scenariu?
E o întrebare pe care o adresez acum public, deschis, tuturor instituțiilor care ar trebui să apere educația de intruziuni politice: ISJ, Prefectură, Ministerul Educației.
Domnule ministru, știu că v-ați poziționat, încă de la începutul mandatului, în sprijinul educației reale, pentru transparența situațiilor de acest gen din învățământ, pentru aplicarea dreptei justiții în domeniul pe care îl reprezintași ca demnitar. V-ați poziționat pentru transparență și dreptate. Aștept reacție clară. Aștept acțiune și profesionalism de la dumnevoastră !
Școala nu e un pion politic. Educația nu poate fi manipulată ca un dosar într-un sertar de birou.
Nu cer milă. Cer însă dreptate. Cer o școală în care copiii să nu învețe că puterea înseamnă frică și supunere necondiționată. În care profesorii să nu fie evaluați pe criterii politice, ci profesional și pe criterii de competență.
Cât timp ne mai prefacem că educația și politica pot sta în aceeași bancă?