Într-o țară în care ”sirenele” se contopesc cu cele ale corupției cotidiene, scena Serviciului de Ambulanță Dolj a găzduit un spectacol demn de o premieră națională. Actorii principali, bine antrenați în arta disimulării, au jucat roluri în care șpăgile și favorurile erau biletele de intrare. Dar nu s-a limitat doar la un teatru de provincie, iar scenariul a pătruns și la Spitalul CFR Craiova, unde mită și influența și-au dat mâna într-o coregrafie bine pusă la punct.
DNA, în calitate de regizor necruțător al acestei piese fără aplauze, a dat cortina la o parte, dezvăluind un decor plin de subiecte de examen „împrumutate”, plicuri cu bancnote crispate și speranțe transformate în praf la primul sunet al sirenei de anchetă.
Actul I: distribuția în piesa corupției doljene
Pe scena corupției doljene, spectacolul este complet doar atunci când toți actorii își cunosc replicile și își joacă rolurile cu o pasiune demnă de ”Oscarul” ilegalităților. În producția recentă dezvăluită de DNA, spectacolul din Dolj a avut o distribuție strălucită, unde fiecare protagonist a fost ales cu grijă. Iată cine sunt vedetele și acuzațiile care i-au adus în lumina reflectoarelor anchetelor:
1. Gîngioveanu Cristian – manager al Serviciului de Ambulanță al Județului Dolj. Acesta nu era doar cel care călăuzea ambulanțele, ci și arhitectul unor scheme ingenioase de corupție. Este acuzat de luare de mită, complicitate la luare de mită și folosirea, în orice mod, a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, permițând accesul unor persoane neautorizate la aceste informații, toate în formă continuată.
2. Gîngioveanu Aurelia Maria, soția lui Cristian Gîngioveanu și manager al Spitalului Clinic Căi Ferate Craiova. Este vedeta acestui spectacol, fiind acuzată de luare de mită, demonstrând că și în spital se poate „negocia” o carieră strălucită, dacă ai conexiunile potrivite.
3. Găvan Constantin – director al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Șimnic. Cu abilități de „influencer” în mediul agricol, acesta a fost prins în mrejele corupției, fiind acuzat de trafic de influență în formă continuată și complicitate la folosirea informațiilor confidențiale.
4. Răducanu Ionica Melania – asistent medical la Centrul Medical Bechet. Cu o reputație de „asistentă cu pile”, a fost acuzată de complicitate la trafic de influență, complicitate la dare de mită, dare de mită și trafic de influență, făcând legătura între nevoile angajaților și dorințele celor din jur.
5. M.A. – o persoană fizică fără calitate specială, dar cu o influență semnificativă în cercurile de corupție. Acuzată de trafic de influență în formă continuată și complicitate la folosirea informațiilor confidențiale, M.A. a fost o adevărată „agentă de legătură” între doritorii de angajare și cei care ofereau „șanse” pentru a obține posturi dorite.
6. Cîrstoiu Marin – ambulanțier în cadrul Serviciului de Ambulanță al Județului Dolj. A fost acuzat de trafic de influență, având rolul de „intermediar” în acțiunile de corupție, reușind să-și construiască o carieră pe umerii altora.
7. R.C.P. și G.M.V. – persoane fizice fără calitate specială, dar implicate în acest joc de corupție, acuzate de dare de mită și complicitate la dare de mită. Aceste personaje „neoficiale” au contribuit la menținerea mecanismului corupției în funcțiune.
Acești actori au pus în scenă un veritabil spectacol al corupției, iar DNA, cu reflectoarele pe ei, promite să descâlcească această rețea de ilegalități. În așteptarea actului al doilea, întrebarea rămâne: vor reuși să scape de consecințe sau justiția va pune punct acestui show rușinos?
Actul al II-lea: schema ”păianjenului de mită doljeană”
Planul era simplu, dar ingenios în perversitatea sa. Asemeni unei rețete de gătit un pic cam necorespunzătoare, Gîngioveanu Cristian și echipa sa, adevărați maeștri ai corupției, coordonau cu măiestrie direcționarea subiectelor de examen către candidații care „investiseră” în viitorul lor profesional. Potrivit comunicatului DNA, prețul pentru o slujbă decentă varia ca într-o licitație nebună, cu sume între 5.000 și 10.000 de euro pentru o singură funcție, iar fiecare potențial angajat devenea un bilet de loterie cu șanse de câștig îmbunătățite printr-o „investiție” serioasă.
Marin Cîrstoiu, cunoscut în culisele scenei ca „ambulanțierul șpăgar”, era cel care colecta banii, învăluind totul într-o aură de autoritate. El promitea influența necesară pentru a obține o funcție, comportându-se ca un magician care scoate iepuri din pălărie. Când planul său eșua, retrăgea banii cu o nonșalanță dezarmantă, ca pe niște bilete pierdute la loterie, spunând cu un zâmbet forțat că „întotdeauna mai există o șansă”.
Aurelia Maria Gîngioveanu manager al Spitalului Clinic Căi Ferate Craiova, își aducea aportul la această „păpușărie” coruptă, fiind acuzată de luare de mită. Așadar, se pare că nici zidurile spitalului nu erau suficient de solide pentru a opri influența nefastă a mitei.
Constantin Găvan, director al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Șimnic, deși nu figura pe lista de angajați ai ambulanței, își asuma cu entuziasm rolul de intermediar al favorurilor, transformând sistemul medical într-o mică „grădină a șpăgilor” bine udată de promisiuni și negocieri „neoficiale”. El nu se limita doar la a promova examene, ci își construia un adevărat imperiu al influenței, din care fiecare participant ieșea cu ceva – fie că era o slujbă, fie o mică favoare pe care și-o dorea.
În această rețea de complicități, Răducanu Ionica Melania, asistent medical la Centrul Medical Bechet, devenea un fel de „mesager al corupției”, facilitând legăturile între doritorii de angajare și cei care ofereau „șanse” pentru a obține posturi dorite. Cu o reputație de „asistentă cu pile”, ea este acuzată de complicitate la trafic de influență, dare de mită și trafic de influență, întărind astfel veriga lanțului corupției.
M.A., o persoană fizică fără calitate specială, dar cu o influență semnificativă în cercurile de corupție, se dovedea a fi o adevărată „agentă de legătură”, acuzată de trafic de influență în formă continuată și complicitate la folosirea informațiilor confidențiale. Iar Cîrstoiu Marin, ambulanțierul devenit intermediar, a devenit un pivot al acestei scheme, având rolul de „intermediar” în acțiunile de corupție, reușind să-și construiască o carieră pe umerii altora.
R.C.P. și G.M.V., personaje „neoficiale” în acest joc de corupție, au contribuit și ele la menținerea mecanismului corupției în funcțiune, acuzate de dare de mită și complicitate la dare de mită. Această schemă ingenioasă, asemeni unui păianjen cu multiple tentacule, țesea o rețea de mită și corupție care își extindea influența în toate colțurile sistemului de sănătate doljean.
În timp ce victimele acestei piese nefericite se învârteau fără speranță, crezând că se pot promova concursurile sau examenele învățând, DNA se pregătea să spargă această iluzie, să dezvăluie păienjenișul de interese și să aducă în fața justiției actorii care au transformat sănătatea doljeană într-un joc de noroc macabru.
Actul III: perchezițiile DNA și surprizele din sertare
Într-o dimineață care părea obișnuită, sirenele ambulanțelor, cântau, ca de obicei, refrenul corupției. În acest peisaj mirific și-au anunțat intrarea în scenă anchetatorii, iar momentul culminant al piesei corupției a fost marcat de o acțiune fulgerătoare: perchezițiile DNA. Atmosfera a fost încărcată, iar ușile birourilor au fost deschise cu forța, lăsând la iveală nu doar praf și dosare, ci și o adevărată comoară ascunsă: aproape 700.000 de euro în numerar. O sumă colosală care cânta din sertare că „banii nu aduc fericirea, dar ajută la achiziționarea tăcerii”.
Ceea ce părea o simplă operațiune de rutină s-a transformat rapid într-un spectacol de neuitat. Ancheta a dezvăluit un sistem bine pus la punct, o rețea care funcționa ca un mecanism de ceas, în care toți actorii știau câte ceva, dar nimeni nu sufla nimic. Subiectele de examen nu mai erau doar niște foi de hârtie; erau instrumente de negociere, bilete de intrare într-o lume a privilegiilor și a corupției.
Pe lângă descoperirile financiare, investigatorii au găsit dovezi clare care atestau distribuirea subiectelor de examen pe sub mână. În fața acestui haos organizat, DNA a devenit regizorul unei producții în care actul de corupție era jucat cu o pasiune deosebită. Fiecare plic cu bani era ca un bilet de loterie, iar fiecare semnătură devenea un nou capitol dintr-o poveste care părea că nu se va încheia niciodată.
Marin Cîrstoiu, care până în acel moment se credea „ambulanțierul suprem”, s-a văzut prins în propria sa plasă, iar Aurelia Maria Gîngioveanu, cu un zâmbet de neoprit, a realizat că lucrurile nu mai puteau continua așa. Cadourile de sub masă se transformaseră în dovezi incontestabile, iar jocurile de putere începuseră să se destrame.
Cu fiecare descoperire, era tot mai clar că sistemul pe care îl construiseră se baza pe un echilibru fragil, o rețea de interese și complicități care, odată expusă, nu putea să rămână neatinsă. DNA se pregătea să dezvăluie toate fațetele acestei operațiuni, iar actul final al acestei piese a corupției se apropia cu pași repezi.
Întrebarea pe care și-o puneau toți actorii implicați era: cum va reacționa scena publică la dezvăluirile care vor urma? Și, mai important, cine va plăti cu adevărat pentru acest spectacol al corupției doljene ?
În timp ce aceste descoperiri oferă o imagine clară a dimensiunii corupției doljene, este crucial să ne amintim că ele vin cu un preț. Condamnările pentru corupție nu doar că pot duce la închisoare, ci și o deteriorare a încrederii în sistemului de sănătate pe termen lung, ba mai mult lipsa de competență poate afecta calitatea serviciilor medicale oferite pacienților vulnerabili.
Epilogul: morala poveștii și ce urmează
Cu o listă lungă de acuzații, de la luare de mită la trafic de influență, personajele acestei piese se pregătesc pentru un final care nu va avea aplauze. Controlul judiciar impus celor implicați pare mai mult o pauză de respiro decât o concluzie definitivă, o amânare a inevitabilului.
Este important de menționat că aceste acte de corupție nu rămân fără consecințe legale. Cei implicați în această rețea infracțională se pot confrunta cu pedepse severe, inclusiv închisoare de până la zece ani, conform legislației în vigoare. Aceste condamnări nu afectează doar libertatea individuală, ci și reputația instituțiilor românești, erodând încrederea publicului în sistemul de sănătate, esențial pentru bunăstarea cetățenilor.
Pe măsură ce spectacolul se desfășoară în instanțe, publicul rămâne cu o întrebare pe buze: Când va veni ziua în care ambulanțele vor suna doar pentru urgențe reale și nu pentru a transporta „valizele” grele ale corupției craiovene?
În această lume în care corupția a pătruns până în cele mai adânci colțuri ale sistemului de sănătate, educație și administrație se ridică o întrebare esențială: oare meritul și munca asiduă și corectă vor mai avea vreodată valoare? Această dramă a societății românești ne învață că, pentru a construi o societate sănătoasă, este esențial să ne întoarcem la valorile fundamentale ale educației și ale competenței. A învăța nu trebuie să fie un act de curaj, ci o obligație morală, iar examenele nu ar trebui să fie o loterie în care câștigătorii sunt cei care „investesc” cel mai mult, ci o măsură a cunoștințelor și a pregătirii.
Numai prin abolirea acestor practici dăunătoare putem aspira la o meritocrație reală, unde fiecare individ are șansa să își demonstreze abilitățile, iar valorile etice să primeze. Altfel, spectacolul corupției va continua, iar decadența va rămâne la butoane, în detrimentul sănătății, educației și bunăstării cetățenilor.
Ce alegere vom face noi, cetățenii, în această dramă a corupției?
Cât timp vom mai permite ca valorile să fie compromise și sistemul de sănătate să sufere?
Sursa: Direcția Națională Anticorupție