Politica, pila și partidul: inspectorii școlari numiți ca pe vremea partidului comunist
De peste un deceniu, învățământul din România trăiește sub semnul imposturii politice. În timp ce legea cere concursuri transparente pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar, în realitate, în județul Mehedinți și nu numai, numirile se fac prin ”detașare în interesul învățământului”. Concret prin ”pixul” politrucilor și în interesul partidelor care au acaparat democrația, educația și încearcă să acapareze și justiția. Nu competența decide cine conduce școlile, ci carnetul de partid. Nu performanța profesorilor contează, ci pila, relația și recomandarea politică.
Astăzi, în 2025, sistemul funcționează la fel ca ”pe vremea de tristă amintire” și inspectorii școlari nu dau niciun examen, nu trec prin nicio probă, nu răspund în fața niciunui concurs public sau cel puțin să îndeplinească criterii minime de competență profesională. Sunt instalați, prin ordin de partid, într-un mod care amintește dureros de practicile reprobabile, comuniste, când cadrele de partid și securitatea controlau fiecare instituție. Diferența este că acum trăim, teoretic, într-un stat de drept, democratic și european, unde Constituția garantează egalitatea de șanse, dreptul la muncă și interzice discriminarea.
Numirile politice din educație sunt o palmă dată profesorilor onești, care muncesc ani de zile pentru performanță, dar sunt blocați să acceadă în funcții de conducere pentru că nu au ”sprijinul potrivit” sau că nu acceptă compromisurile profesionale sau să se supună politrucilor. Este o palmă dată elevilor, părinților și societății, care așteaptă ca școala să fie condusă de profesioniști, nu de activiști și politruci. Și este, mai presus de toate, o sfidare a legii: Constituția și Legea educației sunt clare, dar partidele politice le calcă în picioare cu cinism, instalând inspectorii după bunul plac.
Educația din Mehedinți – și din România – a fost capturată politic de grupuri infracționale bine organizate. Nu mai vorbim despre școală ca despre un spațiu al meritului și competenței, ci despre o rețea de interese, unde inspectorii, directorii și profesorii devin simple piese într-un joc de putere imoral.
Și întrebarea pe care trebuie să o adresăm, ca jurnaliști și cetățeni, este simplă: până când vom accepta ca viitorul copiilor noștri să fie decis în ședințele de partid, nu în sălile de concurs ?
Cum se fac numirile: „detașarea” – cuvântul magic al politrucilor
În România, de peste 10 ani, inspectorii școlari nu se aleg prin concurs, ci printr-un artificiu care ar trebui predat la toate facultățile de manipulare politică: „detașarea în interesul învățământului”. O sintagmă atât de nobilă încât ar putea părea inventată de un academician sau chiar de Elena Ceaușescu, dar care în realitate ascunde o manevră de partid cât se poate de cinică și discriminatorie.
Cum funcționează? Simplu. Se schimbă guvernul, se schimbă și inspectorii. Nu mai contează dacă profesorul respectiv are performanțe, dacă știe să conducă o instituție sau dacă a făcut ceva notabil pentru educație. Contează doar dacă „are spatele asigurat”, câte afișe a lipit, cât de obedient este politrucilor și dacă e dispus să ridice mâna și să spună „da, șefu”.
Legea educației precizează clar că funcțiile este necesar să fie ocupate prin concursuri naționale, cu probe scrise, cu criterii clare și egale pentru toți, iar în situații excepționale, în care posturile se vacantează, sunt necesare criterii clare care să asigure egalitatea de șanse și promovarea meritocrației. Constituția garantează accesul liber la funcții publice, pe bază de merit și fără discriminare. În realitate, aceste principii democratice sunt aruncate la coș, iar „detașarea” a devenit ștampila oficială a imposturii.
Așa s-a ajuns ca inspectoratele școlare să nu mai fie instituții de educație, ci filiale de partid cu sediul în inspectorate și școli. Concursul a fost înlocuit cu biletul, telefonul și susținerea unui partid, iar profesionalismul cu carnetul de partid. În loc de transparență, avem combinații. În loc de merit, avem pile.
Iar cel mai grav e că totul se întâmplă sub acoperirea unui limbaj ipocrit: „în interesul învățământului”. Nimic mai fals. Aceste numiri nu servesc elevilor, profesorilor, părinților, societății sau educației, ci doar interesului partidului.
Inspectoratele – de la instituții publice la filiale de partid
În județul Mehedinți, la fel ca în multe alte județe, inspectorii școlari se schimbă odată cu guvernele, la fel ca prefecții sau primarii. Nu există nicio viziune pe termen lung, nicio strategie reală pentru educație. Totul se reduce la cine are carnetul de partid valid și „spatele asigurat”.
Inspectoratele școlare nu mai sunt instituții care coordonează școala, ci curele de transmisie ale partidelor, exact ca în vremurile comuniste. Dacă partidul sau ”stăpânul” schimbă barca, inspectorul se conformează. Dacă partidul cere loialitate, inspectorul execută. În loc să fie lideri ai educației, devin executanți ai politicii – oameni instalați nu pentru competență, ci pentru obediență, pupin..urism și lipsă de caracter.
Strategia politică din aceste instituții nu vizează elevul sau profesorul, ci controlul și perpetuarea rețelei de interese. Deciziile nu mai sunt luate pe criterii de performanță sau profesionalism, ci pe criterii de fidelitate și apartenență politică. Fiecare schimbare la vârful guvernului se traduce în schimbări la vârful inspectoratelor, urmate apoi de schimbări la nivelul unităților școlare, iar orice inițiativă educațională reală devine supusă jocului politic, ceea ce face ca reformele și progresul învățământului să fie efectiv stagnate.
Astfel, inspectoratele școlare nu mai conduc educația, ci educația este condusă de partid, iar elevii, profesorii (câți mai sunt profesioniști) și părinții devin spectatori neputincioși ai unui teatru politic tragic și distructiv.
Consecințe: școala prizonieră, elevii sacrificați
Capturarea politică a educației nu este doar un joc de culise pentru politicieni – este o tragedie pentru școli, profesori și elevi. În Mehedinți, ca și în multe alte județe, această practică are consecințe directe și devastatoare:
- Proiectele educaționale se blochează. Ideile bune nu prind viață, pentru că deciziile nu se iau pe criterii de eficiență sau impact, ci pe simpatie politică. Orice inițiativă care nu convine „liniei partidului” este amânată sau ignorată.
- Profesorii competenți sunt marginalizați. Cei care ar putea transforma școala în spațiu de performanță și inovare sunt împinși la periferie sau chiar excluși din învățământ. În loc să fie recompensați pentru profesionalism, sunt ocoliți pentru că nu au „spatele asigurat” politic și nu sunt obedienți, ba mai mult își permit luxul de a avea demnitate.
- Elevii devin victimele sistemului. Cum să mai aibă încredere într-o școală în care inspectorul, directorul sau chiar și profesorul, omul care ar trebui să garanteze corectitudinea și calitatea, este numit prin pile și relații politice? Cum să mai creadă că meritul contează, când fiecare decizie este influențată de carnetul de partid și de politruci ?
Rezultatul este limpede: educația nu mai este o prioritate națională, ci o pradă politică. Inspectoratele și funcțiile de conducere devin terenuri de joc pentru partide, iar viitorul copiilor este moneda de schimb pentru voturi, funcții și interese de grup. În loc să formeze cetățeni liberi și competenți, școlile devin laboratoare de obediență și instrumente de consolidare a puterii politice.
Cine sunt inspectorii școlari numiți politic
În Mehedinți, inspectorii școlari nu sunt doar funcționari ai educației, ci adevărate piese într-un joc politic bine orchestrat. Împărțiți clar după carnetul de partid, aceștia domină sistemul, majoritatea fără să fi trecut vreodată printr-un concurs real sau să fi demonstrat vreo performanță managerială concretă.
Concret, pentru majoritatea inspectorilor singura lor performanță este reprezentată de carnetul de partid. Astfel la Mehedinți, PSD și PNL își împart, an de an, ”prada” din inspectorate:
| Partidul Socialist Democrat (PCR) | Partidul Național Liberal (PNL) |
| Florin CROITORU Grigore GIORGI Florin Marian SİRBU-CREȚU Mariana GLAVAN Radu Viorel CIOAREC Aurelia FACU Otilia Ina CRĂCEA Irina Juliana DRĂGHIEA Delia IANCU Violeta JOZSA Gabriela UNGUREANU Lepadat-Marian POPESCU Alin RAPCEA | Dumitru Viorel PIUITU Medana Lorena VESELU Daniel Constantin FLORESCU Florica GHITOAICA Lorena Valentina BRESNICEANU Daniela LÅDARU Liliana VASILESCU Gratiela CHIRIS |
Notă: sper să nu fi greșit, mai ales că sunt inspectori care au mai multe carnete de partid și au trecut pe la majoritatea partidelor.
Acești pseudo-inspectori nu sunt doar angajați ai statului, ci „activiști” care își servesc partidul înainte de orice. Alin Rapcea și ceilalți ”inspectori” se află sub conducerea directă a lui Harcău Cristian, actualmente membru PSD, cunoscut ca „lipitorul de afișe” al deputatului Alin Tomoescu, fost membru PNL – a trădat partidul deoarece, din ce am înțeles, i-ar fi retras sprijinul politic, ca urmare a suspiciunilor privind frauda de la examenul de BAC 2022. Adjuncții care îl sprijină pe ”marele general” sunt Danciu Dorina (PSD, sora primarului din Strehaia) și Dănuț Ivănel (PNL), cei doi, completând astfel cercul de influență și loialitate politică.
Din păcate, PNL, cu toate că a avut șansă să demonstreze că promovează competența profesională și meritocrația, totuși își menține propria „gardă de corp” în inspectorat, cu numiri care răspund mai mult logicii politice decât nevoilor educaționale ale județului. Este de remarcat, că, comparând cu inspectorii promovați de PSD, cei de la PNL, în majoritatea lor, mai posedă și câteva competențe profesionale (foarte puține), majoritatea fiind capabili ”să și citească și să și înțeleagă”, uneori și ceea ce citesc. Deci, indiferent de partid competenta profesională reală devine secundară, în timp ce carnetul de partid și relațiile personale dictează cine supraviețuiește și cine avansează.
Acești pseudo-inspectori nu sunt lideri ai educației, nu sunt profesioniști, ci doar executanți ai politicii locale și ai intereselor de grup. Împărțirea clară pe partide scoate în evidență modul în care sistemul este capturat și transformă inspectoratele în adevărate filiale ale partidului, nu în centre de management educațional.
Portrete de carton, traseiști politici și „eterni inspectori”
În loc să fie garanția calității și echității în școlile din Mehedinți, inspectorii școlari numiți politic au devenit simboluri ale supraviețuirii prin carnet de partid și relații, nu prin competență profesională. Concursurile publice, transparente și meritocratice, au fost înlocuite cu detașări „în interesul învățământului” – o formulă elegantă care maschează controlul politic, obediența față de ”stăpân” și lipsa de caracter și principii democratice.
În această secțiune, prezentăm câteva dintre portretele care definesc sistemul: oameni care schimbă partidul când contextul o cere, care pică concursuri dar totuși ajung în funcții de conducere și care supraviețuiesc ani de zile în structurile inspectoratelor fără realizări notabile și fără nici un merit profesional real. Din păcate unii dintre aceștia se pare că, au ”puterea” de a decide cine intră în sistemul educațional și cine nu, indiferent de rezultatele profesionale avute.
Alin Rapcea – Consilier local PSD și acuzat de fraudarea examenului de Bacalaureat 2022
Alin Rapcea este consilier local din partea PSD în județul Mehedinți. Într-un articol din Jurnalul Olteniei, Rapcea este descris ca având o abordare relaxată în privința muncii, fiind comparat cu un fotbalist care învață să stea mai mult „la pomana”. Această atitudine sugerează o implicare politică mai degrabă decât o dedicare profesională.
Mai mult, Rapcea a fost acuzat de fraudarea examenului de Bacalaureat din 2022, conform unui raport al Ministerului Educației. Aceste acuzații ridică semne de întrebare cu privire la integritatea sa profesională și morală.
Fără a intra în detalii personale, totuși merită amintit că, în cercurile de partid acesta ar fi poreclit ”boul” (motivele sunt de-a dreptul amuzante), în ciuda faptului că domnia sa s-ar consideră ”taur”. De altfel, după ce a divorțat de fosta soție, acesta, fiind lipsit de caracter și moralitate, în mod public, în mai multe rânduri, fie de pe conturile personale, fie de pe conturi false, a lansat o campanie de denigrare a fostei soții și a fostului său amic Cornel Folescu (în o emisiune televizată, CF l-a invitat pe RA să vină, dacă are curajul să susțină o dictare în direct), mai ales că Rapcea și-a schimbat și ”stăpânul”, intrând astfel sub ”aripa” protectoare a actualului deputat Alin Tomoescu – prin schimbarea de stăpân ar fi sperat și că va fi sprijinit să ajungă inspector școlar general. După despărțirea de fosta sa soție, Rapcea și-ar fi găsit ”iubirea vieții sale” alături de o domnișoară ce ar fi ocupat funcția de ”manager cleaning” de la unitatea școlară unde era director și, anul acesta, ar fi comasat ”școala lui”, respectiv Școala Dimitrie Grecescu cu Grădinița nr. 7, deoarece ar dori să încerce titularizarea domnișoarei ”manager”.
De altfel Rapcea este și deținătorul recordului mondială absolut de incompetență profesională demonstrată: în ciuda faptului că este susținut politic și uneori s-a încercat fraudarea concursurilor în favoarea acestuia, acesta a reușit să fie declarat respins la minim 4 concursuri, dintre care trei rezultate notabile, de acest fel, au fost consecutive.
Grigore Giorgi – promovare rapidă fără performanțe notabile
Grigore Giorgi a picat, în mod rușinos, concursul de directori în prima sesiune din anul 2021 (a promovat ulterior, existând anumite suspiciuni) și se pare că a fost titularizat la Școala Gimnazială „Dumitru Crașoveanu” din Izvoru Barzii, fără a obține nota 7 necesară pentru titularizarea în oraș (prevederile legale de la acea vreme permiteau titularizarea și cu note între 5-7, însă fără a avea posibilitatea de a ocupa funcții de conducere sau să te poți transfera în oraș). Această promovare rapidă fără performanțe notabile ridică întrebări despre criteriile de selecție și despre meritocrația în educație.
Florin Croitoru – traseist politic și susținut de Alin Tomoescu
Florin Croitoru, din informațiile noastre, ar fi fost membru PNL înainte de a trece la PSD, susținut de Alin Tomoescu, consilier județean PSD în Mehedinți. Această schimbare politică sugerează o adaptabilitate în funcție de contextul politic, mai degrabă decât o dedicare față de educație, mai ales că fostul ”stăpân” (MȘ) de la București este pe un post care se clatină vizibil.
Acești inspectori reprezintă doar vârful icebergului într-un sistem capturat politic: oameni ale căror cariere depind de relații și loialități, nu de rezultate sau competență. În loc să fie lideri și modele pentru profesori și elevi, ei devin „portrete de carton” care ilustrează cum funcționează supraviețuirea politică în educația românească. Însă ceea ce este cel mai grav, persoane incapabile să promoveze concursurile organizate în mod corect (Rapcea – era ridiculizat profesional, public de CF, Giorgi), asupra cărora există suspiciuni rezonabile privind cariera profesională au ajuns să decidă viitorul educației mehedințene: ei decid cine intră în sistemul de învățământ, cine promovează examenul de titularizare, cine se titularizează, în ciuda faptului că, nu este foarte clar cât de corect s-au titularizat și dacă au competențe minime pentru a lua decizii pentru un județ întreg.
Rețelele de rudenie și prietenie
Inspectoratele școlare din Mehedinți nu mai funcționează ca instituții neutre, dedicate educației, ci ca rețele în care loialitatea, legăturile de familie și prietenia politică decid cariere. Funcțiile nu sunt ocupate prin competență, ci prin relații: cine cunoaște pe cine, cine are „pile” în partid sau în administrația locală, devine automat eligibil. În această secțiune prezentăm câteva cazuri ilustrative.
Irina Iuliana Drăghia – moștenirea unei funcții transmisă din ”generație în generație”
Irina Juliana Drăghia, fiica fostului prefect Nicolae Drăghia și sora șefului adjunct de la Inspectoratul de Poliție Mehedinți, a fost acuzată de comportament imoral și din acest motiv nu a putut fi numită directoare la Colegiul Pedagogic ”Ștefan Odobleja” din Drobeta Turnu Severin. Ascensiunea ei, în cadrul inspectoratului, în ciuda trecutului său controversat, pare legată mai mult de relațiile politice ale fostului prefect, decât de rezultate profesionale remarcabile. Aceasta demonstrează modul în care „linia de sânge albastru” poate substitui meritul într-un sistem capturat politic.
Lorena Valentina Bresniceanu – presiuni economice și familiale
Soțul Lorenei Valentina Bresniceanu deține o firmă de deratizare, iar anumiți directorii școlari se pare că au raportat presiuni pentru a contracta serviciile companiei. Această combinație de poziție administrativă și interese economice familiale arată cum inspectorii pot folosi relațiile personale și de familie pentru a exercita influență și putere în școli, subminând independența și profesionalismul.
Aceste exemple arată clar că inspectoratele școlare funcționează mai degrabă ca rețele de familie și de partid decât ca instituții dedicate educației. Funcțiile se transmit prin partid, relații personale, iar meritul profesional și rezultatele în educație devin secundare.
CV-urile ascunse și lipsa de performanță
Inspectorii școlari ar trebui să fie modele de profesionalism, oameni cu rezultate la catedră, cu proiecte recunoscute și cu o experiență solidă în educație. În realitate, însă, mulți dintre ei au CV-uri subțiri, fabricate artificial sau chiar inexistente în spațiul public. Lipsa de transparență ascunde cariere fără performanțe notabile, iar în unele cazuri apar chiar suspiciuni de fraude și legături controversate.
Alin Rapcea – eternul candidat respins la concursuri
Consilier local PSD și profesor de educație fizică, Alin Rapcea a devenit cunoscut mai degrabă prin eșecurile sale repetate decât prin performanțe profesionale. A picat de trei ori concursul pentru funcția de director, însă partidul a considerat că este potrivit pentru a ocupa un post de inspector școlar. În plus, numele său apare și în raportările despre frauda de la Bacalaureat 2022, unde camerele de supraveghere au surprins nereguli grave în centrele de examen. Cu toate acestea, Rapcea a fost răsplătit cu o funcție de inspector, demonstrând că în educația din Mehedinți fidelitatea politică cântărește mai mult decât meritul.
Mariana Glavan – discreție absolută, rezultate invizibile
Inspector școlar pentru proiecte educaționale, Mariana Glavan nu are un CV public disponibil și nici proiecte notabile în educație – mai mult se pare că ar fi picat concursul pentru funcția de director. În schimb, singurele informații care transpar sunt legăturile sale personale: soțul său este contabilul primăriei Vânători, ceea ce ridică semne de întrebare privind numirea sa. Absența rezultatelor profesionale arată că poziția a fost ocupată pe criterii care nu au nicio legătură cu educația.
Aurelia Facu – suspiciuni și controverse personale
Inspector pentru educație timpurie, Aurelia Facu a fost asociată în social media cu posibile relații personale controversate cu primarul Marius Screciu. De altfel se remarcă prin faptul că a participat la campania politică a deputatului Alin Tomoescu. Deși aceste acuzații țin mai mult de sfera personală, problema reală rămâne aceeași: lipsa de rezultate profesionale vizibile, în contrast cu ascensiunea pe linie administrativă. Într-un sistem normal, transparența și competența ar trebui să cântărească, nu relațiile de culise.
Radu Viorel Cioarec – inspector cu „recompensă” după fraude
Numele lui Radu Viorel Cioarec apare în contextul fraudelor de la Bacalaureat 2022, un scandal național care a implicat mai multe centre din Mehedinți. Concret apare pe camere spunând ”nu aici, iale de aici”, când, cel mai probabil Rapcea Alin și Dicu George au multiplicat răspunsurile pe care, ulterior, inspectorii le-au dus cu codurile de anonimizare candidaților. În loc să fie sancționat, Cioarec a fost numit inspector, semn că în inspectoratele școlare recompensa vine nu pentru merit, ci pentru loialitate și „tăcere” atunci când neregulile ies la iveală.
Aceste cazuri arată cum inspectoratele din Mehedinți au devenit un refugiu pentru persoane fără cariere solide sau rezultate vizibile, pârând mai degrabă o instituție creată pentru politrucii angajați în educație. În loc de profesioniști în educație, avem profesioniști ai diletantismului și în supraviețuire politică, oameni care nu rezistă la concursuri corecte, dar rezistă în funcții ani întregi datorită „cercurilor de influență”. În timp ce profesorii de rând se luptă cu portofolii, evaluări și concursuri dificile, de titularizare, inspectorii beneficiază de privilegii pe baza unor CV-uri aproape inexistente, însă competențele de ”lipitori” le aduc satisfacții profesionale.
Cazul Mehedinți – un exemplu de „cumetrie politică”
Dacă ar exista un manual despre cum să capturezi o instituție publică și să o transformi într-o anexă de partid, Mehedințiul ar putea fi studiu de caz la capitolul „educație” și ”poliție”. Inspectoratul Școlar Județean nu mai seamănă de mult cu o structură tehnică, ci cu o mică agenție de plasare pe funcții pentru clienți politici, rubedenii și alte categorii de ”sinistrați intelectual”.
De ani de zile, numirile în funcțiile de inspector școlar se fac nu prin concursuri transparente, ci printr-un joc bine coordonat între PSD și PNL. Candidații „abonați” trec de la un partid la altul după cum bate vântul puterii, dovadă că supraviețuirea în funcție ține mai mult de carnetul de partid decât de dosarul profesional.
Cum ar fi necesar să fie normalitatea în inspectoratele școlare
Legea învățământului, în vigoare, prevede că funcțiile de îndrumare și control din inspectoratele școlare este necesar să fie ocupate prin concurs public, cu probe scrise, inspecții speciale, interviuri și criterii clare de competență (art. 261). Posturile trebuie anunțate cu cel puțin 30 de zile înainte, iar accesul este garantat tuturor cadrelor didactice care îndeplinesc condițiile de studii și grad didactic.
În plus, Constituția și legile naționale și internaționale consacră principiul meritocrației și egalității de șanse.
Detașarea în interesul învățământului este doar o cale excepțională, de ocupare temporară a unei funcții pe o perioadă scurtă, însă și aici, coroborând prevederile legale, este necesar să existe criterii clar stabilite, care să promoveze meritocrația și competența profesională.
Practică vs. normalitate
În realitate însă, „normalitatea” în inspectorate s-a transformat într-o anomalie instituțională și în o practică comunistă. Concursurile sunt rare, majoritatea organizate pentru a valida pilele politice, care, inclusiv favorizate (primesc subiectele, se încercă o evaluare neconformă cu realitatea, etc.), nu reușesc să promoveze. Din acest motiv se evită concursurile, iar majoritatea numirilor pe posturile de inspectori se fac prin „detașare în interesul învățământului” – o formulă ”legală” care a devenit pretext pentru numiri politice și pentru promovarea politrucilor. În loc să fie aplicată ca o soluție temporară, această procedură a devenit regulă, anulând spiritul legii.
Chiar dacă, inclusiv articolul subsecvent legii (art. 85 din Metodologie), invocat de politruci prevede clar că detașarea se realizează ”conform prevederilor legale”, ci nu conform voinței politrucilor, prevederile legale incidente sunt ignorate și corupția și abuzurile sunt promovate.
Astfel, prin hotărârea nr. 589/22.08.2025 a Consiliului de Administrație al ISJ Mehedinți si-au aprobat, în bloc, chiar cei numiți, numirea prin ”detașare”, pentru anul școlar 2025–2026. Niciunul dintre aceștia nu a trecut printr-un concurs transparent și nu a fost selecționat pe baza unor criterii obiective, în ciuda obligațiilor legale. Mai mult, lista arată un echilibru artificial între partide – un „troc” politic între PSD și PNL – unde carnetul de partid cântărește mai mult decât orice dosar profesional.
Această „normalitate” de fațadă transformă inspectoratele din centre de management educațional în filiale de partid. Profesorii competenți, fără sprijin politic, rămân marginalizați. Elevii și părinții își pierd încrederea în instituțiile școlare. Școala devine o monedă de schimb în negocierile politice, iar meritocrația este efectiv ignorată și sacrificată.
Voci din interior – mărturii anonime
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează mecanismul numirilor din inspectorate, am cules câteva declarații anonime de la actuali și foști inspectori. Vocile lor confirmă discrepanța dintre lege și realitate:
Anonim 1: „Am acceptat să fiu numit și anul acesta prin ”detașare”, dar am înțeles că sunt doar piesă de partid, nu profesionist în educație. Deciziile nu au legătură cu școala și normalitatea, ci cu interesele politice și de grup.”
Anonim 2: „Oricine își închipuie că numirile se fac pe competență se înșală. Am ținut prea mult cu dreptatea și mi-a ieșit pe nas. Au creat un haos organizat in detaliu de ei, care ne înghite ca un vârtej pe toți”
Anonim 3: „Am promovat concursul de inspector în detrimentul celui susținut politic. Nu au avut ce face și m-au numit inspector. După o perioadă scurtă au început presiunile, iar la prima ocazie am fost schimbat. Concursul a fost doar un decor.”
Anonim 4: „La selecții, probele scrise contează cât să dea aparența de obiectivitate; decisiv rămâne interviul, unde ”se ajustează” rezultatele. Criteriile oficiale sunt doar decor pentru a valida opțiunile făcute dinainte.”
În concluzie ceea ce se întâmplă la Mehedinți pare că nu este doar o excepție, ci oglinda unui sistem în care legea este folosită selectiv, iar „normalitatea” a devenit sinonimă cu politizarea și obediența. Inspectoratele școlare, în loc să fie centre de management educațional, sanctuare reale ale culturii și educației, au fost transformate în filiale de partid, iar funcțiile de conducere au devenit monedă de schimb între grupuri politice.
În teorie, avem legi clare, concursuri transparente, obligații publice și criterii meritocratice. În practică, „detașarea în interesul învățământului” s-a transformat în instrumentul perfect pentru perpetuarea imposturii și pentru menținerea controlului politic asupra educației.
Testimoniile celor din interior confirmă realitatea: profesorii competenți sunt marginalizați sau excluși, inspectorii sunt evaluați după loialitate și obediență, ci nu după performanțe, iar elevii – cei care ar trebui să fie în centrul oricărei politici educaționale – rămân victimele tăcute ale acestui joc de putere.
Întrebarea este simplă și incomodă: până când vom accepta ca educația copiilor noștri să fie reglată în ședințele de partid și nu în sălile de clasă?
Viitorul școlii românești depinde nu doar de legi, ci de curajul de a le aplica. Și poate că:
primul pas ar fi să ne întrebăm dacă inspectorii școlari ar trebui să fie profesioniști ai educației sau „sinistrați intelectual” reciclați politic, în defavoarea elevilor.
Publicația on-line eParadigme.ro este independentă, apolitică și echidistantă, oferind dreptul la replică în condițiile respectării legislației. Oferim posibilitatea de a publica gratuit articole jurnalistice și cărți online prin editura proprie. Dacă vrei să contribui cu un articol sau o lucrare, nu ezita să te alături comunității noastre, să ne contactezi și să îți împărtășești ideile!
📚 Recomandări:
