PISA 2025 nu este doar povestea unor scoruri sub media OCDE. Este o radiografie incomodă a felului în care școala românească formează competențe, recuperează decalajele și pregătește elevii pentru o societate în care informația, inteligența artificială și atenția umană au devenit parte din aceeași ecuație.
PISA 2025: cifrele care nu mai pot fi cosmetizate
Rezultatele publicate de OCDE la 8 septembrie 2026 arată că elevii români de 15 ani au obținut, în medie, 419 puncte la matematică, 413 la lectură și 425 la științe. Mediile OCDE au fost de 463, 461 și 482 de puncte. La rezolvarea computațională a problemelor, România a obținut 442 de puncte, față de 500 media OCDE.
Mai important decât clasamentul este ceea ce se află sub medii. Doar 48% dintre elevii români au atins cel puțin nivelul 2 la matematică, 52% la lectură și 54% la științe. În matematică, asta înseamnă că 52% nu au atins pragul minim de competență definit de PISA. În lectură, procentul este de 48%, iar în științe, de 46%.
Și aici trebuie făcută o precizare esențială: nivelul 2 PISA nu este echivalent cu nota 5 de la Evaluarea Națională. Cele două evaluări au obiective și metodologii diferite. Tocmai această diferență face însă comparația propusă de ministrul Educației relevantă ca temă de analiză: nu putem confunda rezultatele, dar putem observa dacă sistemul produce în mod constant absolvenți care ating competențele de bază.
Mihai Dimian cere o privire „fără ocolișuri”
Ministrul interimar al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a ales un ton direct după publicarea rezultatelor: „Rezultatele României sunt slabe și trebuie să spunem acest lucru fără ocolișuri.” Declarația a fost formulată în analiza sa publică privind rezultatele PISA 2025 și a fost preluată și de AGERPRES.
În aceeași analiză, ministrul pune în paralel rezultatele PISA cu cele de la Evaluarea Națională și susține că aproximativ jumătate dintre elevi nu ajung, la finalul gimnaziului, la nivelul de cunoștințe și competențe pe care sistemul îl consideră minimal. Dimian face însă și o precizare importantă: nota de la Evaluarea Națională nu poate fi echivalată cu nivelul 2 PISA, deoarece cele două evaluări măsoară lucruri diferite.
Din perspectivă jurnalistică, această nuanță contează. O analiză serioasă nu transformă două instrumente diferite de evaluare într-un singur indicator. Întrebarea legitimă este alta: câți elevi termină gimnaziul cu suficiente cunoștințe și cu capacitatea de a le folosi? Cine sunt vinovații eșecului educațional românesc ?!
Anca Tîrcă: „PISA este o oglindă”
O perspectivă distinctă vine din zona expertizei educaționale. Anca Tîrcă, specialistă în educație și formare, atrage atenția că miza PISA nu este reproducerea mecanică a materiei, ci capacitatea elevului de a utiliza ceea ce a învățat în situații noi și în viața de zi cu zi.
„PISA nu testează abilitatea elevilor de a reproduce cunoștințe, ci capacitatea lor de a aplica ceea ce au învățat în contexte noi și în viața de zi cu zi”, explică Anca Tîrcă într-o analiză publicată pe pagina sa publică de Facebook. În opinia sa, gândirea critică, creativitatea și rezolvarea de probleme trebuie să ocupe un loc central într-o educație adaptată lumii actuale.
Mesajul ei merge însă mai departe decât metodologia testului. Tîrcă vorbește despre „resetarea întregului sistem de educație” și despre necesitatea unei schimbări de paradigmă: curriculum orientat spre dezvoltarea acestor abilități, manuale care să includă texte funcționale, forme de evaluare capabile să măsoare competențele, profesori și directori pregătiți pentru schimbare și sprijin consistent pentru copiii din comunitățile dezavantajate.
Într-o formulare care merită reținută, Anca Tîrcă spune: „PISA este o OGLINDĂ a designului educației într-o țară.” Este o interpretare care completează observația lui Dimian. Dacă ministrul insistă asupra lucidității în fața cifrelor, perspectiva pedagogică mută întrebarea către ceea ce produce efectiv sistemul: ce învață elevul, cum gândește și cât de bine poate transfera cunoștințele în situații reale?
Este important să păstrăm însă distincția dintre opinie și fapt verificabil. Afirmațiile doamnei Anca Tîrcă reprezintă perspectiva sa profesională și editorială; ele nu sunt concluzii oficiale ale OCDE. Valoarea lor pentru dezbaterea publică este tocmai aceea de a introduce o voce din zona practicii educaționale într-o discuție dominată de statistici și poziții instituționale.
România nu este singură în declin
O altă observație a lui Dimian trebuie pusă în contextul datelor internaționale. PISA 2025 nu descrie o criză exclusiv românească. OCDE a raportat scăderi importante ale performanțelor la nivel internațional, iar mediile OECD au ajuns la cele mai scăzute niveluri observate până acum în matematică și lectură.
Între 2022 și 2025, scorul României a scăzut cu 9 puncte la matematică și cu 16 puncte la lectură, în timp ce la științe schimbarea a fost de -3 puncte. La nivel OECD, scăderile au fost de 9 puncte la matematică, 14 la lectură și 3 la științe.
Acest context ne ferește de o concluzie comodă: „România este singura care eșuează”. Nu este. Dar ne ferește și de cealaltă scuză: „Toți au scăzut, deci nu avem o problemă specifică”. Avem. România pornește de la un nivel mai redus al performanței și păstrează decalaje interne extrem de mari, inclusiv între urban și rural.
„Virusul cognitiv” și problema atenției
În mesajul său public, Mihai Dimian folosește o formulare provocatoare: „virus cognitiv”. El leagă această metaforă de inteligența artificială, rețelele sociale, timpul petrecut în fața ecranelor, schimbarea obiceiurilor de lectură și fragmentarea atenției.
Expresia trebuie citită ca o metaforă și nu ca un diagnostic medical sau o concluzie cauzală demonstrată de PISA. Datele OCDE arată însă că utilizarea tehnologiei și distragerea digitală sunt relevante pentru școală. În România, elevii au raportat că distragerea atenției de către dispozitivele digitale la orele de științe este asociată cu scoruri cu 18 puncte mai mici, față de 11 puncte media OCDE.
Andreas Schleicher, director pentru Educație și Competențe al OCDE și una dintre vocile centrale ale programului PISA, pune problema dintr-o altă perspectivă. În analiza publicată de OCDE odată cu rezultatele, el avertizează: „AI ar trebui să sprijine gândirea, nu să o înlocuiască.” Ideea este esențială: inteligența artificială poate sprijini învățarea, dar nu trebuie să înlocuiască efortul intelectual prin care elevul ajunge să înțeleagă conceptele educaționale.
Mai mult, OCDE arată că relația dintre AI și performanță este complexă. Elevii care folosesc AI pentru sarcini precum rezumarea textelor, redactarea sau cercetarea au, în medie, rezultate mai slabe la științe decât cei care nu folosesc astfel de instrumente în aceste scopuri. În schimb, utilizarea generală a AI combinată cu oportunități de alfabetizare AI în școală poate avea o relație mai favorabilă cu rezultatele. Așadar, nu „AI este rău” este concluzia, ci AI trebuie folosit cu scop, discernământ și control pedagogic.
Decalajul rural este problema pe care nu o rezolvă un telefon
Una dintre cele mai grele concluzii ale PISA 2025 pentru România vine din diferențele dintre mediile de rezidență. OCDE și Ministerul Educației indică decalaje de aproximativ 109 puncte la matematică, 98 la științe și 94 la lectură între elevii din urban și cei din rural.
Mai există un indicator și mai greu de ignorat: diferența la științe dintre elevii avantajați socioeconomic și cei dezavantajați este de 122 de puncte în România, față de 85 de puncte media OECD. Statutul socioeconomic explică astfel o parte semnificativă din variația performanței.
De aici începe adevărata discuție despre echitate. Nu este suficient să îi spunem copilului că trebuie să muncească mai mult dacă școala în care învață nu are aceleași resurse, dacă accesul la sprijin educațional este inegal, iar familia nu poate compensa ceea ce sistemul nu oferă. De altfel decalajul dintre mediul urban și rural este dat și de politici educaționale ineficiente, de intruziunea actanților externi, în majoritatea cazurilor slab pregătiți profesional, respectiv de inspectori numiți politic, de primari, care își impun favoriții în detrimentul profesioniștilor, de resurse umane slab pregătite și evaluate formal.
O politică publică serioasă trebuie să urmărească școlile cu dezavantaje multiple și să aloce resurse proporțional cu nevoia. Altfel, „egalitatea de șanse” rămâne o formulă administrativă, în timp ce rezultatele continuă să fie determinate de locul în care se naște copilul.
Ce facem cu rezultatele PISA 2025?
Ministerul Educației a indicat deja mai multe direcții: identificarea timpurie și sprijinul pentru alfabetizarea funcțională, evaluarea standardizată, monitorizarea participării școlare și a progresului, reducerea decalajelor urban-rural, dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice și alfabetizarea în domeniul inteligenței artificiale.
Direcțiile sunt rezonabile. Dar România are nevoie de mai mult decât o listă de obiective. Are nevoie de indicatori publici, de continuitate și de promovarea meritocrației. De exemplu: câți elevi au recuperat competențele de bază într-un an? Cât s-a redus decalajul rural-urban? Ce rezultate produce formarea profesorilor în practica de la clasă? Cât de eficient sunt folosite investițiile digitale și investițiile din sistemul educațional? Ce se schimbă concret pentru elev într-o școală vulnerabilă?
Ministrul Dimian a anunțat că va reveni cu o analiză a măsurilor deja realizate și cu propuneri pe termen scurt și mediu. Este un pas necesar, însă ar fi util să fie făcut de psihopedagogi sau de profesioniști ai sistemului de educație.
Succesul nu poate fi măsurat prin numărul de strategii publicate, ci prin ceea ce se întâmplă în sala de clasă, prim modul în care selectăm resursele (materiale și umane), prin modul în care facem evaluarea cadrelor didactice, dar mai ales prin modul în care profesionalizam efectiv sistemul de învățământ și promovăm meritocrația.
PISA nu este sentință. Este testul realității
România nu are nevoie nici de panică, nici de cosmetizarea rezultatelor. Are nevoie de luciditate. PISA 2025 arată un sistem aflat sub presiune, cu probleme serioase la competențele fundamentale și cu inegalități pe care politicile publice nu au reușit încă să le reducă suficient.
Mesajul lui Mihai Dimian, că rezultatele trebuie privite „fără ocolișuri”, este un punct bun de pornire, însă fără implicarea profesioniștilor va rămâne fără nici un rezultat. Perspectiva Ancăi Tîrcă adaugă o întrebare la fel de importantă: dacă PISA este oglinda sistemului, ce vedem în această oglindă și ce suntem dispuși să schimbăm? Cum putem schimba ceva ca să vorbim de eficiență și de progres ?
După diagnostic trebuie să urmeze ”tratamentul”, decizia, după decizie implementarea, iar după implementare evaluarea. Altfel, peste încă trei ani vom avea un nou tabel cu scoruri, o nouă conferință și aceleași întrebări. Iar adevărata problemă nu va mai fi cât de slab este rezultatul PISA, ci de ce România continuă să știe unde este problema și totuși întârzie să o rezolve.
Sursa articolului: OCDE – PISA 2025 Results: Romania (Rezultatele PISA 2025: România); Ministerul Educației și Cercetării – rezultatele PISA 2025 pentru România; Mihai Dimian – poziția publică privind PISA 2025; AGERPRES – declarațiile ministrului Mihai Dimian; Anca Tîrcă – analiza publică privind PISA și educația; Andreas Schleicher – OCDE, PISA și inteligența artificială (analiză privind PISA, inteligența artificială și învățarea).
Publicația on-line eParadigme.ro este independentă, apolitică și echidistantă, oferind dreptul la replică în condițiile respectării legislației. Oferim posibilitatea de a publica gratuit articole jurnalistice și cărți online prin editura proprie. Dacă vrei să contribui cu un articol sau o lucrare, nu ezita să te alături comunității noastre (Facebook) sau WhatsApp, să ne contactezi și să îți împărtășești ideile !
📚 Recomandări:
