Prof. SFETCU DELIA LILIANA
Consiliere psihopedagogică – Studiu de caz
1. Descrierea succintă a cazului
A.C. este o fetita în vârstă de 5 ani. Provine dintr-o familie legal constituită care se achită cu responsabilitate de sarcinile parentale: îngrijire, educare.
Este un copil înconjurat cu multă dragoste de părinţi şi de bunici, care nu duce lipsă de nimic, şi cu toate acestea prezintă tulburări de comportament, este impulsiv, neastâmpărat, incapabil de concentrarea atenţiei, trece uşor de la o activitate la alta.
2. Identificarea şi descrierea problemei
Tabloul copilului
Copilul A.C. frecventează grădiniţa de la 3 ani. Are un aspect fizic plăcut, este normal dezvoltat din punct de vedere fizic şi intelectual pentru vârsta lui, dar este exploziva în mişcări, încăpăţânata, dornica de a fi mereu în centrul atenţiei.
A.C. are un comportament impulsiv în clasă, în timpul activităţilor de instruire, învăţare, evaluare, precum şi în cele de joc, dublat de hiperactivitate şi neatenţie. Destul de des întrerupe activitatea prin intervenţii fără legătură cu tema dezbătută, afectând grupul de copii. Nu are răbdare să ducă la bun sfârşit o sarcină dată, trecând uşor de la o activitate la alta. Are însă un bagaj de cunoştinţe bogat, spirit de observaţie, dar întâmpină dificultăţi în relatarea unor întâmplări, în formularea unor răspunsuri, din cauza timidităţii, care este generată de frica de greşeală ce ar putea-o pune într-o situaţie umilitoare în faţa colegilor. Dă răspunsuri la repezeală, se pripeşte, multe nu le gândeşte. Îşi doreşte să fie cea mai buna, dar nu e siguar pe forţele ei, şi atunci încearcă să grăbească lucrurile pentru a scăpa dintr-o anumită situaţie cât mai repede şi asta îl face să greşească. Nu are răbdare la scrierea grafismelor, nici în activităţile plastice sau practice. Încearcă să îşi facă prieteni dintre copiii care se remarcă într-un domeniu şi îşi doreşte să fie ca aceştia, sau se împrieteneşte cu cei neastâmpăraţi ca şi ea, cu care intră des în conflict.
Tabloul familiei
Copilul locuieşte cu părinţii şi sora ei mai mare (10 ani) într în apropierea grădiniţei. Tatăl este muncitor, mama casnica, iar relaţiile dintre membrii familiei sunt foarte bune, copilul crescând într-o atmosferă caldă, armonioasă, într-un climat educativ propice creşterii şi dezvoltării lui.
Stând de vorbă cu părinţii şi bunicii, pentru că şi aceştia din urmă contribuie la creşterea şi educarea lui, am constatat că A.C. se manifestă ca un copil răsfăţat destul de des în conflict cu părinţii. Se enervează dacă părinţii îi impun anumite reguli, cum ar fi: aşezarea în ordine a jucăriilor sau lucrurilor personale, limitarea orelor de joacă la calculator, culcarea la o anumită oră, etc. Are momente de furie şi gelozie uşoară faţă de sora ei, care este o fire calmă, şi atunci când apar conflicte cedează în favoarea ei de cele mai multe ori. De multe ori este nelinştita şi transmite această stare şi celor din jur, are un stil dezordonat şi se adaptează cu greu la schimbări.
3. Componenţa echipei care poate contribui la rezolvarea (ameliorarea) problemelor
- Educatoare
- Părinţi
- Bunici
- Copil
4. Stabilirea obiectivelor
Obiective pe termen lung:
- Diminuarea comportamentului hiperactiv şi impulsiv în timpul orelor şi în familie;
- Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a vigilenţei;
- Stimularea limbajului, dezvoltarea exprimării orale;
- Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
- Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, accepatrea lui de către colegii de clasă;
- Îmbunătăţirea interacţiunii părinţi-copil;
- Îmbunătăţirea interacţiunii educatoare-copil în timpul activităţilor;
- Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de propria persoană (respectul de sine);
- Dezvoltarea responsabilităţii sociale;
- Formarea deprinderilor de acţiune socială adecvate
Obiective pe termen scurt:
– Să se integreze cu succes în colectivul grupei;
– Să îşi menţină atenţia concetrată pentru mai mult timp;
– Să respecte „Regulile clasei”;
– Să întrebe şi să răspundă la întrebări;
– Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
– Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
– Să respecte „Regulile familiei”;
– Să scadă numărul comportamentelor impulsive la grădiniţă şi în familie.
– Să se realizeze o relaţie de colaborare şi parteneriat între educatoare şi familie
Stabilirea locului de desfăşurare
-Sala de grupă
5. Plan de intervenţie personalizat– strategii şi metode
Cu ajutorul familiei, am încercat să o cunosc mai bine pe A.C. pentru a înţelege ce determină un astfel de comportament, unde trebuie acţionat atât în privinţa copilului, cât şi în privinţa familiei, pentru a înlătura condiţiile care menţin manifestările copilului. Am observat cu mare atenţie şi am încercat să corectez comportamentul ei cu multă blândeţe, căldură, răbdare, prin diferite strategii şi metode educaţionale
1.Terapia cognitiv-comportamentală
- Sub pretextul că am nevoie de un ajutor cu care să-i controlez şi să-i solicit pe copii la activităţi, am aşezat-o pe A.C. în faţa grupului de copii. Ea s-a simţit importanta şi acest lucru i-a dat încredere în ea şi în potenţialul ei.
- Am încurajat, evidenţiat, stimulat faptele bune ale acesteia prin acordarea unor recompense (afirmaţii pozitive, buline vesele, etc.).
- Am prezentat unele fapte pozitive cu exemple din viaţa reală sau din basme, poveşti şi am discutat despre acestea: compararea cu cele reale, prezentarea consecinţelor (pozitive şi negative).
- Am evidenţiat calităţile acestui copil şi toate reuşitele în activitatea personală.
- Am responsabilizat-o în colectivul de copii: distribuirea materialului didactic pentru fiecare copil, responsabil cu liniştea, etc.
- Am recompensa-o pentru orice progres făcut, fie el cât de mic.
- Am afişat lucrările individuale la panoul grupei.
- I-am acordat roluri de lider în jocurile de echipă (Astăzi, C. va fi şeful de şantier şi ea vă spune ce să faceţi pentru a construi grădiniţa )
- Am rezolvat probleme împreună cu ea (Ce putem face ca tu să rezolvi bine sarcina?)
- Am scos în evidenţă numai aspectele pozitive (Tu faci bine aceste lucruri…)
- Am încercat să gestionez corect conflictele, analizând împreună cu ea faptele şi solicitându-i soluţii pentru rezolvarea acestora.
- Am ajutat-o să îşi facă prieteni cu care să comunice deschis (Cu cine vrei să te joci?Hai să organizăm un joc cu ei!)
- Am implicat-o în activităţii de ajutorare reciprocă între copii (C., te rog să îl ajuţi pe S. la număratul obiectelor şi la recunoaşterea cifrelor!)
- Am organizat activităţi care au ajutat-o să accepte diferenţele dintre copii, dintre el şi ceilalţi (Fiecare poate să facă ceva foarte bine, împreună veţi reuşi să faceţi tot ce v-aţi propus)
- Am realizat lucrări colective („Toamna în satul meu”etc.)
- L-am antrenat împreună cu ceilalţi copii în rezolvarea de jocuri puzzle (Hai să găsim piesele pentru acest puzzle şi să-l facem împreunî)
- Am analizat împreună cu ea, modul de realizare a sarcinilor (Cum crezi că ai lucrat astăzi?)
- Am purtat discuţii cu copilul pentru a afla cum s-a simţit la activităţile în care s-a implicat.
- Am adaptat sarcinile la posibilităţile copilului.
2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare
Scopul acestei acţiuni este dezvoltarea unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical, pentru că am constatat că nu raspunde în propoziţii, adesea cuvântul are rol de propoziţie sau foloseşte propoziţii în care lipseşte pronumele, vorbeşte sacadat şi din acest motiv relatările lui sunt incoerente.
Obiectivele urmarite sunt:
- să transmită un mesaj simplu în cadrul activităţilor de învăţare;
- să primească mesaje, să îndeplinească acţiuni simple;
- să răspundă adecvat ( verbal sau comportamental) la ceea ce i se cere.
Pentru a rezolva acestă probleme am solicitat-o frecvent să răspundă la întrebări cu grad mic de dificultate. Pentru fiecare răspuns am recompensa-ot verbal. Am crescut apoi gradul de dificultate al întrebărilor, care solicitau un răspuns mai elaboret. Când a avut dificultăţii, am ajutat-o şi am încurajat-o pentru a le depăşi. I-am solicitat permanent să nu se grăbească, să gândească bine înainte de a răspunde pentru a nu greşi.
6. Consilierea familiei (Programul părinte-copil)
Pentru reuşita demersului nostru am considerat că este necesară colaborarea cu familia printr-un program de acţiune comun. Scopul acestui demers este de a îmbunătăţii relaţia părinte – copil în vederea reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie, la grădiniţă şi în societate. Voi stabili mai întâi cum influienţează caracteristicile copilului, ale părinţilor sau problemele din familie, comportamentul copilului, percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi reacţiile părinţilor la comportamentul copilului.
Prin discuţii, exemplificări şi explicaţii la fiecare întâlnire, i-am ajutat să înţeleagă că modul în care gîndesc ei înşişi despre implicarea copilului lor în viaţă, va determina maniera în care îşi vor educa fiul, inoculându-i totodată acestuia o anumită imagine de sine.
1.Activităţii specifice ale programului părinte – copil
– Discuţii cu părinţii cu privire la alimentaţia copilului. (Mai puţină ciocolată, cacao, cola).
– Stabilirea unui program de activităţi statice combinate cu exerciţii, poate chiar îndrumarea copilului spre un sport.
-Excluderea cauzelor emoţionale datorate familiei (Educatoarea şi familia să-l accepte necondiţionat).
2.Etaple programului
– îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;
-modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prin utilizarea consecventă a unor tehnici pedagogice şi terapeutice;
-utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor dezirabile;
-folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);
-recurgerea la întăriri consistente;
-utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a tehnicilor de pedepsire;
-acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă de comportamentele indezirabile (nu certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reuşim să obţinem cooperarea lui);
-observarea calităţilor copilului;
-stabilirea de comun acord a Regulilor familiei;
-formularea cerinţelor într-un mod eficient;
-utilizarea Planului de puncte atunci câng lauda nu este suficientă.
7. Realizarea evaluării
Cunoaşterea copilului trebuie să constituie un punct de plecare în orice demers educativ. Cum putem educa un copil dacă nu îl cunoaştem? Pentru a-mi forma o părere cât mai corectă despre particularităţile dezvoltării copilului, am aplicat o serie de probe care să mă ajute să-l cunosc mai bine. Am repetat aceste probe după o perioadă , timp în care am derulat activităţile din planul de intervenţie personalizat, pentru a vedea evoluţia copilului şi eficienţa intervenţiei.
Probe utilizate: teste pentru stabilirea nivelului de dezvoltare intelectuală, teste proiective de personalitate şi un chestionar pentru evaluarea tulburărilor hiperchinetice completat de părinţi împreună cu educatoarea.
8. Concluzii
Reuşita unui astfel de demers depinde de o bună colaborare în cadrul echipei, de susţinerea şi sprijinul reciproc, ştiut fiind faptul că e nevoie de timp pantru formarea deprinderilor. Nu putem schimba copilul dintr-o dată, ci pas cu pas. Mediul propice pentru a se concentra şi a se dezvolta trebuie creat şi acasă şi la grădiniţă. Acasă, trebuie să i se creeze o atmosferă liniştită, fără stimuli care-i distrag atenţia, iar la grădiniţă nu trebuie lăsat copilul să se orienteze singur în multitudinea de fapte şi atitudini ce se manifestă în jurul lui, ci trebuie creată o ambianţă potrivită, din care copilul să se alimenteze cu impresii pozitive, necesare evoluţiei sale normale.
În urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea tulburărilor hiperchinetice şi de atenţie. Copilul a început fie mai atent, să-şi exprime emoţiile, are mai multă încredere în el, se străduieşte mai mult să rezolve sarcinile, să finalizeze anumite lucrări. De asemenea vorbeşte mai corect, vorbeşte cu colegii şi a reuşit să-şi facă prieteni. Respectă de cele mai multe ori regulile (ale clasei şi ale familiei) , iar conflictele cu colegii şi părinţii sunt din ce în ce mai puţine.
BIBLIOGRAFIE :
1.Autism Speaks , – Servicii pentru familie –Ghidul comunității școlare , 2013 .
2.Ghid de identificare și adresare a nevoilor emergente ale copiilor din România ;
Softuri educative ;
3.Vrășmaș E – Psihologia copilului cu dificultăți de învățare , Ed . Credis , București , 2006 ;
Platforma on-line eParadigme.ro este independentă, apolitică și echidistantă. Oferim posibilitatea de a publica gratuit articole jurnalistice și cărți online prin editura proprie. Dacă vrei să contribui cu un articol sau o lucrare, nu ezita să te alături comunității noastre, să ne contactezi și să îți împărtășești ideile!
📚 Recomandări:
